Tinovul Mare Poiana Stampei

Calci pe scânduri pentru că, dedesubt, pământul nu te-ar ține. Sub poteca de lemn sunt metri de turbă, adunați fir cu fir de mușchi, într-un loc unde ce moare nu putrezește — se strânge.

Tinovul Mare Poiana Stampei are 681,80 de hectare și este cea mai întinsă turbărie ocrotită din România. Din 25 octombrie 2011 este zonă umedă de importanță internațională, înscrisă pe lista convenției Ramsar, iar ocrotirea lui începuse cu mult înainte: primele măsuri datează din 1955.

Ce vezi când intri

Poteca amenajată pleacă de la drumul național și intră în pădure pe o alee dreaptă de scânduri, cu balustradă acolo unde terenul cedează. Din loc în loc, panouri ilustrate îți spun ce crește lângă tine — nu ca la școală, ci ca un om care se oprește și îți arată cu degetul.

Pinul de aici e mic și strâmb, deși are zeci de ani: crește pe turbă acidă, săracă, unde rădăcina nu are de unde trage. Alături stau mușchii de Sphagnum, care fac apa să băltească, mestecănul pitic, afinul, merișorul și orhideea de mlaștină. Turbăria e casă și pentru tritonul carpatic, pentru broasca roșie de munte și pentru cocoșul de munte, care se aude mai des decât se vede.

Cum ajungi

Din Vatra Dornei ai 19 kilometri pe DN17, prin Dorna Candrenilor și Podu Coșnei. Intrarea în rezervație e semnalizată la marginea drumului, cu poartă de lemn și panou de prezentare. Poteca se parcurge în ritm de plimbare, dus-întors, într-o oră bună.

Ce să știi înainte

Rămâi pe scânduri: în afara potecii, covorul de mușchi se rupe și se reface în zeci de ani. Nu culege nimic — toate speciile de aici sunt ocrotite. Vino încălțat pentru umezeală, chiar și în august, și adu-ți apă, pentru că pe traseu nu găsești.

Cel mai bine e dimineața devreme sau spre seară, când lumina intră joasă printre trunchiuri. Atunci tinovul arată de ce a fost lăsat în pace.