Casa Muzeu Țăran Leontina din Ciocănești

Aici a început totul. Leontina Țăran s-a măritat în 1942, la șaptesprezece ani, și a intrat în casa soacrei sale. În jurul lui 1950 l-a tocmit pe Dumitru Tomoioagă, cioplitor în lemn și zugrav cunoscut în sat. Au ales împreună modelul de pe cămășile ei și au făcut primul „pui” pe peretele casei, apoi l-au repetat până a ieșit brâul.

Meșterul și-a luat ucenici, iar vecinii au pus pe pereți modelul pe care îl aveau deja la stative. De la peretele ăsta se trage satul cu case încondeiate.

Cum se face brâul

Tencuiala e de ciment, var și nisip. Modelul se aplică cu un șablon de lemn și se sculptează cu dalta, apoi se văruiește și se pictează, așa că semnele se simt cu mâna, nu doar se văd. Consiliul Local a ținut obiceiul în viață dând sătenilor vopsele și ciment, iar o casă nouă din comună trebuie să respecte arhitectura locului.

Casa muzeu

Casa a devenit muzeu încă din timpul vieții Leontinei, tocmai pentru că fusese prima. În 2014, muzeografii o descriau cu două camere „cu zestre”: catrințe, ii, ștergare, covoare, lăicere și perne, toate lucrate de mâna ei.

Leontina Țăran a primit vizitatori în casa ei și povestea singură cum ieșise brâul: au făcut întâi un „pui”, apoi încă unul, și tot așa, până s-a închis de jur împrejurul peretelui.

Titlul de casă muzeu nu vine de la vreo hotărâre de sus, ci de la peretele acela. Satul întreg s-a luat după el.

Cum arată azi

Casa e una dintre cele opt gospodării vechi restaurate până pe 30 iunie 2026, așa că ce vezi acum nu mai e neapărat ce se vedea în 2014. Fațada e albă, cu un brâu de romburi roșii-brune sub streașină și cu motive în cruce pe pereți; prispa are balustradă de lemn portocalie.

Cum o vizitezi

Nu are program afișat și nu se dă bilet la poartă. Proprietarii celor opt case s-au obligat să primească vizitatori timp de cinci ani, dar drumul cel mai simplu e să întrebi la primărie sau la Muzeul Etnografic din centru, pe DN18, ca să afli când și pe unde se intră.