Fânațele montane Todirescu

Sus pe Rarău, dincolo de stâncile numite Popii Rarăului, pădurea se oprește și începe o poiană largă, cosită de oameni de generații. Nu are stânci de arătat și nici priveliște de carte poștală: ocrotit aici e covorul de flori din iarbă.

Numele ei legal e Fânațele montane Todirescu. E rezervație naturală de tip floristic, arie protejată de 44,30 de hectare, trecută în Legea 5/2000 și încadrată în categoria a IV-a IUCN. Poiana face parte din situl Natura 2000 Rarău – Giumalău. Numele „Rarău – Todirescu”, sub care obiectivul a circulat mult timp, nu aparține niciunei arii protejate.

Ce crește în fânaț

Fânețele de munte sunt bogate tocmai fiindcă se cosesc: iarba tăiată o dată pe an lasă loc florilor scunde. La Todirescu cresc arnica, floarea de colț, bulbucii, ghințura, iarba câmpului, volovaticul, cupele, margaretele și trifoiul de munte. Sunt plante de fâneață veche, dintre care unele ocrotite; se privesc, nu se culeg.

Cum ajungi din Crucea

Drumul e același ca spre Pietrele Doamnei, doar că ține mai departe pe creastă. Din centrul comunei faci 9 kilometri pe DN17B până în Chiril, apoi urci pe DJ175A, drumul numit Transrarău, până la Cabana Rarău, la 1.520 de metri.

De la cabană se merge pe creastă, pe marcajul triunghi roșu: pe lângă Pietrele Doamnei, pe sub Vârful Rarău, de 1.651 de metri, prin șaua Ciobanilor, la 1.550 de metri, și pe sub Popii Rarăului, până în Poiana Todirescu. Creasta e străbătută și de banda roșie, care se continuă peste muntele Todirescu. Nu e un drum de plimbare scurtă: socotește o zi de munte, cu apă și haine de ploaie.

Regulile locului

În rezervație, camparea și focul sunt interzise. Rămâi pe potecă atât cât se poate și nu tăia prin iarba înaltă înainte de cosit — fânețele astea sunt, în același timp, arie protejată și hrana vitelor cuiva.

Unde ești, de fapt

Poiana e pe muntele Rarău, dincolo de hotarul comunei Crucea; sursele oficiale se contrazic asupra localității de care ține, dar niciuna nu o pune în Crucea. Comuna e drumul de acces dinspre valea Bistriței, prin Chiril, și de acolo se urcă la fel ca spre celelalte locuri de pe creastă.