Colecția etnografică „Pădurea, leagăn de civilizație al răzeșilor dorneni”

Într-o sală din Casa de Cultură a comunei stă o cameră de casă veche, mutată acolo bucată cu bucată: cuptor alb cu plită, laviță acoperită cu lăicere, blidar pictat albastru-verde, scoarțe cu flori pe pereți, ștergare puse peste icoane și o masă cu scaune vopsite. Pe o bară atârnă cămăși și costume populare, iar lângă fereastră stau o ladă de zestre și un dulap masiv, cu oglindă și sertare.

În sala de alături sunt uneltele: ferăstraie mari de tăiat bușteni, topoare, rindele, o menghină de tâmplărie, spete de război de țesut, doniți, butoiașe și putini înșirate de-a lungul peretelui, roți de car, hamuri, potcoave și un raft de felinare.

Colecția se numește „Pădurea, leagăn de civilizație al răzeșilor dorneni” și a fost strânsă de Mihai Vleju, sculptor și profesor în comună mai bine de 50 de ani. Numele spune exact ce se vede: aici pădurea nu e peisaj, ci meserie. Din ea s-au făcut casa, vasele, carul și hainele, iar obiectele sunt puse în ordinea în care le folosea o gospodărie, nu în ordinea unui muzeu.

Cine erau răzeșii

Răzeșii erau țărani liberi, stăpâni pe pământul lor, nu clăcași pe moșia altcuiva. La Dorna lucrul ăsta a contat: în 1800, un hrisov domnesc dăruia moșia văii fiului unui domnitor, iar oamenii de aici au purtat apoi zeci de ani de procese ca să o răscumpere. Colecția e făcută din lucrurile acelei lumi, care își ținea singură socotelile și își făcea singură uneltele.

Ce se vede

Camera reconstituită spune cum se trăia într-o casă de răzeși: puține obiecte, fiecare cu rostul lui, și textilele făcute în casă, de la ștergar la scoarța de pe perete. Sala de unelte spune cum se câștiga pâinea: lemnul tăiat, cărat cu carul, strâns în doniți și putini, țesutul iernii pe spete de lemn.

Mihai Vleju e și unul dintre autorii monografiei comunei Dorna-Arini. Colecția și cartea sunt două feluri de a scrie același lucru.

Cum o vezi

Colecția se vizitează la cerere. Nu are program afișat și nu se plătește bilet din câte se știe public; se anunță dinainte la primăria comunei, care are sediul tot în Cozănești, și se merge însoțit. Dacă ești în trecere pe DN17B fără să fi sunat înainte, s-ar putea să găsești ușa închisă.

Unde e

În Cozănești, satul de reședință al comunei, la 6 kilometri de Vatra Dornei, în clădirea Casei de Cultură. E la câteva minute de mers de drumul național, iar de aici pornesc și celelalte drumuri ale comunei: în aval spre chei, peste apă spre Giumalău.